INTUNERICUL GALBEN (7)

 Intunericul galben  (Cornel Nistorescu 1985) (7)

"Urmareau filonul ca pe un sarpe nebun venit dinspre nord si supt de piatra spre sud, de parca ar fi fost blestemat sa se aseze pe directia soarelui, pierdut spre adancul pamantului intr-o ultima si desperata zvarcolire dinaintea racirii si cand 1l gaseau puterea din el mai traia o zvicnire, il taiau ca pe o felie de paine si-l carau afara si pe intortocheatul labirint subteran, mai labirint decat cel din mitologie — o capcana din care poti iesi doar refuzand-o — din piatra puteai sa nu mai iesi niciodata, sa te tot duci si sa nu mai ajungi, sa cazi in vartejuri adanci unde te pietrificai si intrai in materia inerta. Daca porneai de unul singur prin intunecatul si flamandul stomac al muntelui puteai sa nu mai iesi niciodata pe buzele calde ale pamantului, si frizerul, intr-o clipa de odihna, stand rezemat de coltul unei porti vechi, groase, de om bogat (cineva a avut de ce sa se ascunda si de ce sa sa apere), ma intreaba, "ati vazut muzeul?" si  tuseste sec si da cu piciorul dupa o pisica neagra care trece pe aproape (frica, teama de nenoroc e crunta, ii paste mereu pe totii cei care calca sau au calcat pe acolo si omul a banuit-o in toate si s-a ferit de toate si de cele mai multe ori s-a tot ferit pana s-a insingurat si apoi si-au dat mana iar) si batranul frizer repeta intrebarea, "ati vazut muzeul?" l-am vazut, sigur ca l-am vazut si-l astept sa se odihneasca, in vreme ce in sinea  mea continui raspunsul, am vazut stelele funerare si mi s-a facut mila si m-a cuprins un fel de dragoste amestecata cu tristete pentru toti cei supti de intuneric si dupa care n-au mai ramas decat vreo cateva pietre, si acelea ciobite cu inscriptiile deteriorate, si nu-i de ajuns ca s-au dus ei, acum timpul le macina si numele si datele de nastere si-i soarbe in nisipul primordial si apoi am coborat in subteran, am parasit pajistea luminoasa impodobita cu gabenul toamnei, ne-am lasat in moarte, in adancul umed si rece in galeriile romane taiate de sute si sute de sclavi numai si numai cu dalta si dupa ei n-a mai ramas nimic, nici o piatra care sa le poarte numele sau numarul doar scobiturile intunecate in peretele poros, umed si rece ca un trup de soparla."

 

Gal Iosif, "Ioska-baci", frizerul din reportajul lui Cornel Nistorescu, in filmul "Duhul aurului" (filmul are 2 parti:   "Marza" si "Lada").
https://www.youtube.com/watch?v=d9thuRajHE0