Intunericul galben (Cornel Nistorescu 1985) (12)
Cautatorii de aur sapa in neant si
traiesc mereu sub falfairea imbatatoare a aripilor largi si invizibile
ale iluziei. Nu oricine rezista ca sa traiasca la nesfarsit intre noroc si
desperare, intre aur si saracie, intre nimic si putere, intre belsug si foame.
Pentru asta ai nevoie de un caracter de 50 carate si de un trup otelit si de-o
ureche in care sa se auda auitul prelung si infometat al prapastiilor si
sfasierea tiganului care stie ce este bogatia dar nu cara nici un bolovan in
spinare. Noaptea se lumineaza putin si
batranul frizer ma intreaba daca ma grabesc si eu ii raspund ca nu, si el zice
"atunci merge un barbierit si-o frectie, va mai alunga din ganduri"
si eu accept si-o luam spre casa lui, inspirand adinc aerul racoros care
invaluie amurgul unei lumi patimase. Ma aseaza pe un scaunel si aduce un
lighean mic mic din aluminiu in care inmoaie pamatuful, "da' de Ciuca
Todor ati auzit" de Ciuca Todor n-am auzit si mainile moi ale batranului
imi cuprind fata intr-un mod placut, "Ciuca Todor, scrie si-n carti, s-o
imbogatit de trei ori si-o saracit tot de trei ori si avea o tarina a lui,
adica un cantec, tarina lu' Ciuca Todor " si Ciuca Todor a murit? intreb
eu si cand deschid gura imi scapa pamatuful peste buze, "Ciuca Todor a
murit si cand l-or ingropat calul lui cu care se ducea pe la carciumi s-a
oprit inaintea fiecareia, unde tragea el cate un pahar, calutul credea
ca-i viu si ca au pornit la baute prin Abrud" si in incaperea curata
se aude briciul pocnind pe curea, clac-plac, clac-plac, clac-plac, dar de valve
ati auzit? si batranul Gal isi trece briciul in mana stanga si-si face
cruce si se uita spre fereastra, valvele sunt sirenele minelor de aur,
vedeniile frumoase din ceasurile de chin care il duc pe aurar spre neant, o
intrupare de vis, o ultima revolta a simturilor si-a mintii care plasmuiesc un
chip de neatins, o dulceata amagitoare pentru ochii care se vor inchide. Frizerul a cazut pe ganduri si nu i le aud din
cauza fasaitului de brici care-mi reteaza firele de barba. Parca ma ispiteste o
intrebare, dumneata n-ai cautat aur? dar nu i-o pot pune, lumina e slaba, mana
lui sovaie putin si o miscare ar putea sa ma coste. Ma spala cu apa rece,
dumneata n-ai cautat aur? intreb eu in vreme ce el imi plezneste peste fata o
palma stropita cu spirt, "dar dumneata de ce iei declaratii si faci
cercetari?" nu iau declaratii si nu fac fac cercetari, vremea aia a cam
trecut, sunt curios si atata tot, zic eu si el incepe sa-mi maseze gatul si
mainile lui moi au devenit deodata puternice ca o menghina, sunt gata sa
ma zdrobeascva si-n ele este si putina durere si bunatate si cand il intreb
daca a cautat aur aproape ca-mi rupe maxilarele. "Cand aurul nu se mai
cumpara tata si cu mine si cu fratii mei am plecat pe Valea Jiului la carbune
si dupa ce s-o platit aurul ne-am intors, eu frizer, tata si fratii mei la mina
si fratele meu, Ladislau David zice ca tata nu i-a lasat dupa moarte nici un
cui in care sa-si agate o basca.
