INTUNERICUL GALBEN (9)

Intunericul galben  (Cornel Nistorescu 1985) (9)

"Dupa ce aurarul scapa din chinurile adancului, soarele stins    il primea nepasator si bland si cautatorul de aur, sleit de putere, isi descoperea nevasta si copii in preajma steampurilor, maruntind piatra si stecurand-o sub dintii grei din cremene si lemn, si batranii lui, uscati si tacuti, dand nisipul pe hurca sau alegandu-l cu saitrocul, palacarind minereul sau cernandu-l si nu avea curajul sa intrebe cat a iesit, dar dupa bucuria scurta a revederii, ceilalti rosteau adevarul cu ciuda si cu regret, iese putin, si cautatorul de aur incerca o imbarbatare palida, nu-i nimic, o sa se imbuneasca, in sinea lui zicand, blestemat sa fii, am sapat atatea luni, am mancat mamaliga, mi-am ros opincile, apa aia blestemata si ruginita mi-a intrat in oase, praful mi-a ingrosat sangele si mi-a tabacit plamanii, calutii mei au picioarele zdrelite si pline de bube, de carnea mea nu mai zic nimic, e vlaguita si nevasta mea s-a stins la trup si si-a pierdut dulceata si pruncul creste greu si arata imbatranit de mic, si te-a dus dracului in fundul pamantului si nu vii la rost, blestemat sa fii ca n-o sa te port nici la gat, nici la incheietura mainii, n-o sa te pun nici langa icoana, o sa te dau stapanului si ce ramane am sa te dau pe doua kilograme de dinamita si cand ti-o fi somnul mai dulce acolo, la dracu-n intuneric o sa te pusc si n-o sa-ti pese si o sa mor cautandu-te si umbland dupa tine ca un apucat si din ura si manie trecea la "Doamne, Dumnezeule, scoate-l in calea mea", si gandul acesta se topea si el si cautatorul de aur o lua spre carciuma si trecea la "Dumnezeii masii de viata" si cerea un vin si vioara ii plangea in ureche si patima se trezea in el ca un vulcan si incepea sa cante, un fel de petrecere, jumatate bucurie, jumatate urlet si frizerul e calm, aur si ani nu l-au miscat "Henzel, batranul ala cu pipa alba din spuma de mare a plecat la Viena sa schimbe aur si-a intrat intr-un magazin de stofe si aia au vrut sa-l dea afara si batranul s-a dus si-a ales matasea a mai fina si mai scumpa si-a scos un bulgare de aur si a platit si atunci aia au inceput sa se miste, cautau un talmaci de limba romana ca sa scoata aurul de pe batran si batranul s-a asezat tacticos pe un scaun si-a scos cizmele si din matasea cumparata si-a facut obiele, si-a pus cizmele si a iesit din magazin spunand frumos, "Buna ziua la dumneavoastra", si aia stateau cu gurile cascate si se uitau dupa el cum le scapa cu buzunarele pline de aur."

Foto:
Steampuri intr-o gravura veche,(stanga)
Reconstituire steampuri,sub casa bunicilor Petri, pentru filmul "Duhul aurului" 1971 (arhiva personala) (dreapta)