INTUNERICUL GALBEN (6)

Intunericul galben  (Cornel Nistorescu 1985) (6)

"O luau cu grija, o marunteau si-o incarcau in saci sau in corfe si sacii ii tarau cu piciorul pe ingusta gaura de cartita pana la un loc mai larg de unde o luau copiii. Pruncii cautatorilor de aur aveau fetele aspre, pietrificate, ei carau prin galeriile inguste, se frecau de pereti, se clatinau dar o carau. Daca n-ar fi continut aur si cineva iar fi pus s-o scoata din adancul pamantului ar fi carat o zi si intr-a doua sau a treia i-ar fi crapat capul sau i-ar fi zdrobit oasele pana cand in locul acela n-ar mai fi ramas decat o pata.
La Rosia Montana pamantul nu da decat putini cartofi si cateva poame. Aici aurul e pe post de grau, el e painea pe care trebuiau s-o castige coborand in inima muntelui, scormonind ca niste cartite, suferind, blestemand, sperand, ajungand pana la desperare si traind compensatorii halucinatii pe galerii stramte sau in amfiteatre largi unde prapastia se uita in adancul lor cu ochii ei de gheata si singuratate, unde cautatorul de aur statea agatat pe un perete ca un liliac si unde presimtea moartea prefatata de un zbor in gol."

"Cetatea" 
Poza stanga: "Cetatea" - interior cu mine daco-romane (aprox 1970 arhiva Cretu Victor)
Poza 2: "Cetatea in 1972 cam la 2 ani de la inceperea exploatarii "la suprafata" (cariera)
Poza 3: "Cetatea" in 1974. (Explozie in cariera) Poza 2 si 3 -sursa internet.

Vizitati proiectul  "Promoting Tourism in Rosia Montana" >>> 
http://tinyurl.com/qxzms35

INTUNERICUL GALBEN (5)

Intunericul galben  (Cornel Nistorescu 1985) (5)

"Intr-o pivnita oarba zidita de el au gasit un butoi de vin gros ca mierea si mai jos de el statea un pantofar neamt, il chema Valer, n-a mai ramas nimeni din familia lui si cronica familiilor continua, batranul frizer i-a cunoscut, i-a atins pe fiecare si febra aurului a adus aici si ingineri italieni si ingineri francezi si maestri germani si cautatori de aur unguri si de alte natii si toti s-au stins ca niste lumanari prea mici pentru un vant atat de puternic.
Ceasul de varf al aurului a batut intre cele doua razboaie. Dupa 1918 a fost o perioada mai grea. Minele erau parasite, steampurile stricate, multi barbati  cazusera pe harta inrosita a Europei iar pretul metalelor pretioase scazuse vertiginos. 
Intre aurari circula zvonul ca Bratianu ar fi zis ca nu da o mierta de porumb pe un gram de aur. Cautatorii de aur au plecat pe Valea Jiului la carbune. Aurul avea alta culoare. O liniste trista stapanea valea Rosiei Montane si Cernei, putini mai coborau in pamant dupa minereu iar la Baia de Aries si la Sacaramb si la Brad batea un vant de deznadejde. Din marea nebunie dinaintea razboiului nu mai ramasese aproape nimic, nici orchestra, nici hoti de aur, hotelurile erau goale  iar carciumarii saraci. Si imparatia si rosienii scoteau asa de putin aur incat nu le ajungea nici sa-l presare pe o felie de pline. 
Stabilizarea monetara si legea minelor din anul 1929 au fost ca un pocnet de start in care mii de oameni au pornit intr-o cursa nebuna spre centrul pamantului ca sa se intoarca de acolo cu zeci de mii de kilograme de aur. Nebunia aurului inceputa cu doua milenii in urma stapanea iar peate Alburnus Major cu aceeasi putere demonica.Parca stelele funerare ridicate lui Alexnder, fiul lui Gaius care a trait 40 de ani, cea  a lui Marcus Aurelius Scenobarbu si toate pietrele romane se trezeau si parca se trezeau curatorii de pe vremea imparatului Traian, parca Marcus Ulpius Hermias si alaturi de el Marcius Macer si Aelius Sostratus si Senecius Vocontianus se ridicau cu cohortele lor de sclavi despre care nimeni nu mai stie care pamant i~a inghitit si cu totii coborau iar in pamant si taiau cu dalta galerii spre a ajunge la acea lumina palida si galbena pe care-o  vedeau licarind prin intunericul stancilor si care nu era de fapt decat in mintea lor. 
Sapau innebuniti cu mintea infierbantata de acel intuneric galben spre care coborau prin piatra si sapau saptamani si luni si uneori ani si minunea galbena tot nu se arata si trupul lor se imputina, se zdrelea de coltii stancilor, se usca si plamanii se umpleau cu praf si nu-l mai puteau stapani si, dupa ce piatra se strecura pe nesimtite de pe palme si din vorbire in sange si-n oase de la o vreme nu mai incapea si cand scuipau sputa lor devenea groasa si alba si din ea, prin cel mai simplu procedeu, puteau extrage cea mai fina piatra, dar nu se opreau, continuau scufundarea in intunericul pe care adesea il vedeau galben si stralucitor si cand dadeau de firisoare deveneau grijulii, aproape duiosi cu piatra care ii ingaduta si le arata putina pulbere."

Dupa 1918, bunicul meu, Petri Alexandru, cu familia, pleaca catre exploatarile de pe Valea Jiului. Poza din Petrosani, este facuta cam prin anii '40. Este o poza de grup cu Administratia  minei de la Petrosani, in fata liftului de la intrarea in mina. Atunci bunicul era Maistru minier. 
Poza-arhiva Cretu Victor

PREZENTARE BONUSURI

Bonusuri acordate pentru donatii

Pentru toate donatiile de $10, sau mai mari, vom acorda diverse bonusuri !
Stim ca  DONATIILE sunt benevole si cei care doneaza, nu asteapta nimic in schimb,
dar  cei care doresc bonusurile  prezentate,  vor alege si le vor primi !
Prezentam aici, primele bonusuri, pentru donatiile de $10. Se pot face si pachete combinate !

Promovarea turismului in Rosia Montana prin Crowdfunding 

Mai multe despre proiect  http://tinyurl.com/qxzms35  

Inscriere GRATUITA in Crowdfunding http://tinyurl.com/lazhtrc

Detalii despre platforma Crowdfunding http://tinyurl.com/orprjby

Carti postale (reale) in stil vintage, in limba romana si in limba maghiara !
Pentru $10,  vom trimite 35 carti postale/trimiterea in Romania, prin Posta Romana,  fiind inclusa !

Marci postale romanesti neuzate (neobliterate) din perioada 1970-1989, conform listei sau tematicii dorite. Folosim catalogul de timbre Scott 2009. Trimiterea in Romania, prin Posta Romana, este inclusa !

Bancnote si monede aparute dupa 1989, circulate (uzate putin)! Bancnote de 2000 Lei (Eclipsa), sau monede de 500 Lei (Eclipsa), sau monede 100 Lei (Mihai Viteazul)...

Carti postale cu oameni si case  din Rosia Montana, perioada 1965-1971. Arhiva Cretu Dumitru si Cretu Victor. Pentru o donatie de $ 10, primiti 35 carti postale, la alegere. Trimitem lista pentru alegere ! Trimiterea in Romania, prin Posta Romana, este inclusa !






O alta modalitate de a ne revansa, este aceea de a afisa un banner, o reclama (recomandat pentru firme), in partea dreapta a blogului. Pentru $10 , vom afisa reclama, in format mic, pentru o perioada de 1 an.(vezi  "List Legacy-build a list")

PREZENTARE IN LIMBA ENGLEZA

Prezentarea in limba engleza


Prezentarea  platformei si a programului  de Promovare a turismului in limba engleza 
se afla aici>>>http://tinyurl.com/orprjby
Pagina este in constructie. Am prezentat ce este wesharecrowdfunding, dar mai trebuie 
sa prezentam, in limba engleza, cu mai multe detalii, Rosia Montana si problema 
ecologica !  Am creat un nou blog, in limba engleza, in care vom adauga, din timp in timp  
noi date despre Rosia Montana si despre proiectul wesharecrowdfunding >>>
http://tinyurl.com/kccus7p
Pentru a vedea, sau intra in programul "Promoting Tourism in Rosia Montana", 
deschideti>>>  http://tinyurl.com/qxzms35



Pentru toti cei care nu au PayPal, sau doresc sa faca donatii prin transfer:
Donati orice suma in LEI in acest cont 
Raiffeisen Bank Romania:
RO52 RZBR 0000 0600 0854 3508
Titular: ARMAND CRETU
Ce reprezinta: Donatie, nume, adresa email
Va multumim! Veti primi raspuns si informatii despre proiect !

CASINA

Casina din Rosia Montana

In centrul Rosiei montane se afla si azi cladirea "Casinei" (Cazinoul), unde probabil celebrul Ghiut, (Gheorghe Raja sau Haza), din Abrud, impreuna cu orchestra sa, le canta rosienilor la petreceri, baluri, baluri mascate, sau special celor care aveau aur, cum ar fi  Jenei. Ghiuţ a trăit între anii 1841-1918. Se spunea ca ar fi plecat in America. Poate a plecat si s-a intors.  Avem putine date despre el.  
Ghiut si taraful sau, le cânta rosienilor si abrudenilor, “Ţarina Abrudului” sau “Ţarina Buciumanilor”.
Casina, casa de la nr 329, a fost construita intre anii 1880-1900. A fost Cazinou, dar si sala de cinema, iar in anii 60-80 Bufet al Cooperatiei, dupa cum ne arata inca reclama de la intrare. Spatele cladirii, in anii '60 a fost si Gradinita. 
Casina a apartinut, pana la nationalizare, familiei Bartha.Ethel Bartha,tanti Etus in maghiara, sau tanti Eta, in romana, mama lui Nicholas Bartha (MIki), medic cardiolog in Manhatan, a venit in 1997 inapoi in Rosia Montana pentru a-si revendica propietatea, Casina.La nationalizare, familia Bartha a pierdut Casina cu Gradina de vara, (ce exista si acum, ca teren de joaca), steampuri cu motor si mine de aur.Tanti Etus a revenit in vara lui 1997, intr-o vineri, si, a doua zi sambata a murit! A fost inmormantata in cimitirul din Tarina.La casina,in vremurile vechi:"Erau baluri minunate aici, cu totii ne distram. Ethel dansa si ne invata cele mai noi dansuri de la Bucuresti. Ethel era cea mai frumoasa de aici, cea mai eleganta, iar barbatul ei era un cavaler" si-a amintit Maria Toderas, prietena a lui Ethel Bartha.  Nicholas Bartha, ramane mostenitor al "averii" din Rosia Montana.In 2006, acesta arunbca in aer casa din Manhatan, pentru a nu o imparti cu sotia sa (olandeza). Casa fusese cumparata de mama sa Etus neni, si sotia sa, la divort, stiin  ca Miki, ar trebui sa mosteneasca din Romania, de la Rosia Montana, "averi mari", isi revendica partea. Casa din Manhatan fusese cumparata in 1980. Evaluatta atunci, la 395.000 de dolari, ar fi valorat in 2006 posibil 7 milioane de dolari. Sotia lui Miki  a cerut, probabil  bani, motivand ca acesta va primi si o mostenire "mare" din Rosia Montana. Miki, care se afla intr-o mare stare de depresie, nu mai poate continua lupta cu sotia sa si justitia si arunca in aer casa din Manhatan.
(surse:"Intunericul galben" si "Jurnalul.ro") 
http://m.jurnalul.ro/special-jurnalul/blestemul-aurului-16890.html

Pozele "Casinei"("Bufetului" ) sunt din 2014.Azi, o casa parasita, care ar fi putut fi o atractie turistica a Muntilor Apuseni...


Vizitati proiectul  "Promoting Tourism in Rosia Montana" >>> 
http://tinyurl.com/qxzms35

INTUNERICUL GALBEN (4)

 Intunericul galben  (Cornel Nistorescu 1985) (4)

" -"Uite, asta avea par in nas si zicea sa i-l tund ca nu-i place, asta mai are de platit un tuns si-o  frectie" si  rade iar si orbecaim prin noapte ca printr-o mina enorma.
La o adica toti suntem niste bieti si trecatori cautatori de aur, atata doar ca pentru fiecare dintre noi aurul este altceva, pentru unii este fier, pentru altii aurul este glorie, este putere, este iubire, este ban, pentru unii aurul este o descoperire, pentru altii este liniste si pentru multa lume aurul este ziua de maine. Si niciodata nu gasim destul si murim saraci si pe drumul acesta lasam urme mai mari sau mai mici, mai urate sau mai frumoase. Si gata.
In Rosia Montana noaptea vine de sus, intunericul se prelinge incet de pe pantele inclinate ale muntilor luminati dinlauntru. O liniste de biserica stapaneste strazile inguste. Parca se aude cum se rostogoleste peste pavajul din piatra cubica.
Pe alocuri il tin de brat pe frizer si el continua sa vorbeasca nestingherit. "Seara, bunica ne povestea din vrajbi, adica din ravulutie. In mijlocul pietei era o cruce, langa care a vorbit Avram Iancu. Pe vremea aia tata lu' tata a fost prins si condamnat la moarte. L-au dus sa-l execute si bunicul se ruga de soldat, nu ma impusca domnule, ca ti-oi canta din fluier si soldatul tacea si cand l-a dus pe marginea gropii nu i s-a aprins iasca de la pusca.Tata lui tata-i zicea, nu ma impusca, domnule, ca ti-oi canta din fluier si soltatul a incercat a doua oara dar iasca tot nu i s-a aprins si cand a vazut ca si dupa a treia incercare glontul ii ramine mort, soldatul i-a zis, ma, iaca nu te impusc, dar te du si te boteaza si te fa greco-catolic si tata a fost cinstit, s-a dus la popa Balint, prefect de-al lui Avram Iancu, si s-a botezat si pe urma s-a dus acasa, a mancat si-a incarcat pistolul, si l-a pus pe genunchi si a inceput sa cante din fluier si nu s-a mai oprit o zi si-o noapte.
Uite aici, in locul blocului asta au fost casele lui Ajtai si acolo a fost Cazinoul, avea o sala mare si frumoasa, mancai si beai la comanda si jucai tab1e si biliard, astea-s casele lui Gruber Cucuruz, acum sunt atelier de sicrie si langa el era clubul catolic (aurul si prapastiile din adancul pamantului in care coborau l-au facut extrem de credinciosi), aici era piata, sambata, pe vremea cand Banca Nationala nu mai achizitiona, se vindeau bulgari  si aur praf si dincolo era  casa lui Anica neni, o carciumareasa care nu-ti vindea si apa minerala la vin ca sa nu-l strici , aici statea notarul Bugnar si peste drum de el statea alt bogat , Culoaica."

Pentru ca toate acestea, oameni ce au fost sau oameni care inca isi mai iubesc pamantul, vizitati proiectul  "Promoting Tourism in Rosia Montana" . Faceti o donatie !  Puteti sa faceti o donatie de 10 USD si sa intrati in grupul de donatori> Noi va ajutam sa va construiti un proiect propriu!   >>>
http://tinyurl.com/qxzms35

INTUNERICUL GALBEN (3)

Intunericul galben  (Cornel Nistorescu 1985) ( 3 )

"Langa sfant, o piatra cu inscrptia "Dragan Ion 1829—1904". 0 cruce de piatra si cateva case au mai ramas din zecile de kilograme de aur care i-au trecut prin mana. "Nu am apucat sa-l tund niciodata" zice frizerul, "eu nu eram", in timp ce eu ma departez spre alte pietre si-i strig, arata-mi-l pe Cucuruz despre care Geo Bogza zicea ca avea potcoave de aur la bocanci. Frizerul ma fixeaza cu pata de lumina a lanternei, "nu-i adevarat, n-avea potcoave de aur, cum dracu sa aiba, ca de acasa pana la primarie se rodeau pana la pingea", ei, na, asta a fost o figura de stil, zic eu in vreme ce el pipaie calea cu piciorul si se sprijina de un grilaj de fier si zice, "figura de ce?" si in loc de raspuns tot el zice, 

"Uite, aici e inmormantat Culai care a murit si nu mi-o platit doua  tunsori si un ras, Cucuruz asta a avut 16 copii", aud eu prin tntuneric pentru ca lanterna din mana frizerului impusca insistent cu lumina ei tare crucea lui Culai care n~a platit doua tunsori si un ras.  
 "-Hai sa-ti arat mormantul lui Moldovan, si asta a fost bogat, a avut mina in Cetatea romana si kilograme de aur, fata lui s-a maritat cu un inginer francez, ala avea o barba tare si rasucita, si fata asta frumoasa a lui Moldovan a plecat si alt baiat al lui s-a spanzurat si dupa toata viata lui Moldovan si dupa toate minele lui n-a mai ramas decat valea asta care curge. 
Moldovan avea sodaria unde se facea sifonul si langa el statea Henzel, alt bogat care avea o pipa alba din spuma de mare, o pipa mare cu vergea lunga. 
Batranul nu putea sa traga din ea si sa-i ajunga la varf s-o aprinda si noi, copiii, veneam sa-i punem focul si pentru fiecare aprins ne dadea un mar", zice frizerul, in timp ce eu descopar ca Henzel cel cu pipa alba din spuma de mare, fost in viata vecin cu Moldovan, in pamant s-a despartit de el, sunt departe unul de altul, tare departe Si atat de aproape ca nu mai are importanta. Iar batranul Gal le mangaie pietrele cu lumina lanternei si zice "pe Henzel asta l-au scos din mormant sa vada daca nu are aur pe el!" Si-a avut? intreb eu si batranul frizer rade si spune ceva dar eu nu mai stiu ce pentru ca in carnetel urmeaza un numar de telefon din Bucuresti."

Ioska-baci - 1965 (arhiva Cretu Dumitru), 
Dragan:poze 2014

Cine a fost Basil Roman ?

In memoriam: Bazil Roman (1913 -1993)
(Almanahul Flacara 1985-pag  185)                                                                                                                                                                       

"Toate aceste fotografii sunt salturi intr-o lume care nu mai exista.Ani la rand o trait intre  moti si mineri si cu trei aparate de fotografiat a coborat in minele de aur, in hrubele adanci ale pamintului unde minerii scotoceau dupa roca bogata in acest metal aiuritor. A avut un Rolleiflex, un Robot Si un Voigtländer si eu ele o conturat o mica enciclopedie despre viata cautatorilor de aur. Din 1935 pana in 1948 a facut 6000 de fotografii cu sentimentul ca imortalizeaza un crampei din viata motilor. Bazil Roman, un barbat inalt si zdravan, cu infatisare de artist batran, a trait in Abrud si, din 1941, in Bucuresti.  Ani la rand s-a intors in Apuseni pentru a mai fotografia Arhanghelii lui Agarbiceanu.  

Are 71 de ani si un material fotografic de-a dreptul fabulos. 
Este un tezaur care contine imagini antologice din viata motilor. Dupa 11 iunie 1948, minele particulare au disparut si cu aceasta o lume s-a stins.Exploatarile miniere, folosind experienta de secole a localnicilor, au schimbat desfasurarea unei zile in lumea aurarilor.Aceasta lume s-o stins. Dupa 11 iunie 1948, minele particulare au disparut si cu aceasta o lume s-a stins.Exploatarile miniere, folosind experienta de secole a localnicilor, au schimbat desfasurarea unei zile in lumea aurarilor. De la statutul de cartita, omul o trecut lo o profesiiune in care riscul s-a redus la minimum. De le saitroc si de la cosul de carat minereu, a trecut lo instalatii automatizate. Nesiguranta si spaima de adanc s-au topit incet. 

La Rosia Montana au aparut si utilaje, si cladiri noi. Pentru a-si releva spectaculosul, prezentul n-are nevoie de timp. Dar cu siguranta prin scurgerea vremii devenind document orice fotografie isi sporeste incarcatura emotionanta. Ar fi si acesta un motiv pentru care marele artist fotograf Bazil Roman, azi de 71 ani, fost contabil in Bucuresti, s-a reintors in Muntii Apuseni spre a realiza si cateva fotografii cu ora exacta in cautarea aurului." 

Azi, ca o zi continua, gasiti pozele lui Basil Roman, pe internet. Sunt deja o avutie mondiala, despre o zona, despre o localitate, pe care unii ar dori s-o diostruga ! 

INTUNERICUL GALBEN (2)

 Intunericul galben  (Cornel Nistorescu 1985)
( 2 )

"Batranul frizer mergea greu.
Drumul prin Rosia Montana e facut din pietre cubice si pe alocuri s-a mai stricat. La cate o cotitura se opreste putin ca sa respire. O povara invizibila il apasa pe piept si-i ia aerul. Au trecut saizeci de ani de cand tunde, barbiereste si face frectii cautatorilor de aur. In fiecare zi trupul sau il vinde cate putin si lasa loc durerilor. Memoria insa i-a ramas sclipitoare. In dreptul sifonariei Iosif Gal zice, "La unsprazece ani eram frizer. Toata viata i-am tuns pe astia care umblau dupa aur si le ascultam ispravile si nenorocirile".
Afara e o noapte pacloasa si miroase a toamna. Lumina lanternei abia smulge intunericului cate un contur nesigur. Pe acelasi drum, de doua mii de ani tot calca la cautatori de aur. Parca santem printre cei putini care au vrut si altceva. Noua nu ne trebuie decat urmele lasate de trecerea lor prin lume. Ne strecuram pe langa casa lui Gruber muzicianul, cel care terminase conservatorul din Viena si venise aici ca sa piarda aurul, suspinand dupa o femeie si sa moara sigur, intr-un pat saracacios, alaturi de un tigan care nu-i facea loc si-i zicea, asta-i patul meu si degeaba zici ca ai fost mare domn, patul e al meu si tu ai fost domn, dar n-ai fost om, si trecem de casa lui veche cu ziduri de cetate, si mergem prin groapa de bezna care se casca impejurul nostru si patrundem in cimitir. O secunda am sentimentul ca intram intr-un dormitor si profesorul de serviciu se jeneaza sa aprinda lumina.
Langa biserica, un sfant ne priveste din bezna cu ochii reci de piatra colorata. In 1885 un rosian, Ion Trifan, a dat de un filon mare de aur si, de teama ca nu cumva norocul acela sa-i aduca si o nenorocire, a comandat la Viena un sfant pe care l-a platit tot in aur. Meseriasii l-au facut ca pe un sfant nemtesc si, cine stie?, probabil ca acesta i-a purtat mai mult noroc mesterului decat lui Trifan, atata doar ca in cele din urma au murit amindoi."

"Drumul tarii" de la "Piata" catre  "Taul Brazilor"
Arhiva personala, 2001

"Drumul tarii" de la "Taul Brazilor"  catre  "Piata"
Arhiva personala, 1971

De ce am ales We$hareCrowdFunding ?

Am ales platforma We$hareCrowdFunding, pentru a obtine finantare, deoarece oricine ar dori sa ma ajute, ar putea primi din partea mea, sprijinul total, pentru a-si construi deasemenea un proiect propriu.
Tu poti sa-ti construiesti proiectul tau,  daca  deschizi aceasta pagina
http://tinyurl.com/lazhtrc
Urmaresti video-clipul din dreapta
https://www.youtube.com/watch?v=S07yNFomtjk
Alegi butonul  "Join Us"
(Join Us Now! Became a Team Member)
Urmaresti al doilea video-clip 
https://www.youtube.com/watch?v=kwH-kupkelY
Alegi pachetul Basic.  
Intrarea este GRATUITA in acest program !
Apesi pe butonul REGISTER si completezi cu datele tale reale !
Poti alege sa  crezi pagina ta, pentru a cere lumii intregi ajutor de finantare, in mod gratuit ! Dar tu poti sa imi donezi $10 si sa intri in echipa We$hareCrowdFunding. Vei fi ajutat de echipa, sa primesti finantari !
Lasa un comentariu si date de contactare sau intra in legatura cu mine prin Skype (victor-johnywalker). Cere accept si detalii !

INTUNERICUL GALBEN (1)

Intunericul galben  (Cornel Nistorescu 1985)
( 1 )

"Jenei punea pe masa farfuria cu aur si se aseza in fotoliu si isi rezema picioarele de masa. Pe genunchi tinea pistolul si din clipa aceea ei incepeau sa cante doine si de la un timp el cobora pleoapele, dar ei stiau ca nu doarme, ca daca se opresc deschide ochii si ar putea sa traga si iar vor scapa fugind pe ferestra. Din cand in cand, fara sa clipeasca, zicea, nu-mi place asta, ziceti-o pe aia si ei se opreau brusc si treceau pe cantecul cerut si el statea incremenit si ei cantau pana tarziu spre dimineata si cand hotara Ghiut se opreau, el se ducea la masa, lua aur din farfurie si le facea tiganilor semn cu arcusul sa iasa si el pleca ultimul, cu vioara sub brat si cu palaria in mana si, stati putin, zic eu, era singur?
-Singur, fara femei, raspunde frizerul, zile la rand si luni la rand, poate chiar ani, cat i-a ajuns aurul statea ca mort in fotoliu si asculta si cateodata se mai ducea la fereastra si se uita la noapte si nu zicea nimic si nu prea vorbea cu nimeni.
-Si cum s-a terminat? zic eu in vreme ce ma chinui sa dibui drumul prin bezna.
-Jenei era nepotul lui Dragan, zice frizerul, si Dragan a fost cel mai bogat om din Rosia Montana, numai pentru biserica a dat zece kilograme de aur si cand a murit i-a lasat lui Jenei douazeci de fonti (pfunzi—n.n.) de aur si doua roti de steamp. O roata de steamp se dadea cu trei kile de aur si Jenei s-a trezit bogat, bogat si zi de zi il chema pe Ghiut cu orchestra, ca Ghiut asta, il chema Gheorghe Raja, avea la Abrud o orchestra cu doisprezece lautari, pana intr-o zi cand n-a mai avut ce-i pune in farfurie si Ghiut a plecat sa cante in America si Jenei a ramas sarac, sarac lipit, ca nu avea ce sa manance, a ajuns ca pentru o buca' de paine si-o ciorba sa umble pe la oameni ca sa le taie lemne si-a murit sarac si singur in vreme ce Ghiut canta pe la dracu si-i innebunea si pe aia cu vioara lui. Avea asta pe coarde o dulceata si-o durere ca atunci cand ti se apropia de ureche simteai ca traiesti si ca mori prea repede, ca viata e a dracului de putina si nu-ti ajunge nicicum".

In 1985, cunoscutul, astazi ziarist Cornel Nistorescu, publica in Almanahul "Flacara" o impresionanta incursiune in "Intunericul galben": Rosia Montana ! (pag 177-185). Nu este un articol de calatorie...este o "poezie de aur" ! 

NU TREBUIE SA UITAM !
Vizitati proiectul  "Promoting Tourism in Rosia Montana" >>>
http://tinyurl.com/qxzms35

IN MEMORIAM (4)

"Contemporani cu vesnicia" (4)
 
"La Rosia Montana si-a gasit tovarasa de viata marele savant Bogdan Petriceicu Hasdeu, in persoana frumoasei Iulia Faliciu, provenita dintr-o familie de patrioti, luptatori in revolutia de la 1848-1849. Ea l-a inspirat si l-a incurajat pe titan, dupa cum el insusi marturiseste despre realizarea marii sale opere. Frumosul sau caracter este intruchipat de personajele feministe din "Domnita Ruxandra" si "Razvan si Vidra".                                                                           
Dornici de invatatura si lumina, rosienii au fost preocupati de stiinta de carte. La inceputul secolului al XVIII-lea, si-au infiintat scoala confesionala greco-catolica. La 1736, aici exista deja scoala in care a invatat carte episcopul unit Petru Pavel Aron de Bistra. Scoala Rosiei Montane este mai veche decat scolile inalte ale Blajului ! Ulterior la Rosia Montana au functionat multe alte scoli, si scoli profesionale miniere, din care una de rang superior cu doua cicluri care au pregatit maistri si tehnicieni. Rosienii si-au infiintat si un spital, subventionat de Fondul pisetal, cu saloane, sala de operatii si morga. Acesta a functionat pana in anul 1927, cand a luat fiinta spitalul din   Abrud.                                                  
Hranita de truda si sacrificii, inobilata de vrednicie si de jertfa adusa pe altarul luptei pentru libertate si dreptate, la Rosia Montana pulseaza de milenii o viata neintrerupta.
Vestigii cu valoare de unicat, descoperite aici si puse in valoare, incepand cu tablele cerate, vin sa confirme ca noi am fost din vremuri imemorabile stapanii acestor meleaguri. Cei dornici sa cunoasca un document unic de tehnica miniera romana si de continuitateromaneasca pe aceste meleaguri, pot vizita galeria romana de la Muzeul Mineritului, inaugurat in anul 1981, cand am sarbatorit 1850 de ani de la prima atestare documentar-istorica a localitatii.                                                                                
La Rosia Montana se poate vizita bustul si casa memoriala a lui Closca, din satul Carpinis. In fata bisericii unite se afla mormantul lui Simion Balint , cel mai viteaz dintre prefectii lui Avram Iancu, iar in apropierea bisericii, se afla casa memoriala edificata de el la 1854.
Peisajul de rara frumusete, bogatia din adancuri, grandioasa istorie, invrednicesc stravechea asezare din munti, sa dobandeasca statutul de oras.                                      
Fie ca, la inceput de nou mileniu al indelungatei noastre existente , minti luminate si suflete mari, sa implineasca acest deziderat! "
 

Rosia Montana,6 februarie 2001                                                                     

Prof.Ruxaandra Manta

Scoala Generala "Simion Balint"                                                                                       

Rosia Montana