Intunericul galben (Cornel Nistorescu 1985) (8)
"Acestea sunt galeriile romane, sclavii le-au taiat cu dalta si cu ciocanul, spune muzeograful si merge inaintea mea si de sus imi picura pe haine pe haine o apa galbena, "galitioasa", apa care a mucezit galeriile si-a sters urmele sclavilor, pentru nimicul care i-a luat, in semn de protest, iti vine sa urli; si am tot mers prin gauri si deodata am auzit sclavii cum le-au taiat cu dalta, cuvintele s-au dus intr-o lunga calalorie prin stanca si s-au intors pe cine stie unde, auind ca un caine batut si ingrozit, iata o armatura originala din lemn de pe vremea romanilor, o minunatul de lemn, deseori parca e mai aproape de eternitate decat noi, cateva mii de sclavi n-au lasat decat niste gauri in vreme ce el, brad batran si nepasator, in loc sa cante in vant trece prin secole si masoara vremea cu nepasare, e orb si mut si daca-l scoti afara se carbonizeaza in cateva minute, su muzeograful imi arata o vana de aur, un filon gros si ma uit la el pedepsitor, ca la un dop de sticla de bere, ca la un castravete putrezit si in reactia mea este si razbunare pentru cei rapusi in nebuna cursa a aurului, acesta este un orizont abandonat, o, ce frumns omul a abandonat un orizont fara sa stie ca pe oricare ar fi luat-o tot acolo ar fi ajuns, o camera de abataj, un cos putrezit, o carja si peretii scarbosi care ma ating infometati si apa se prelinge incet si curge molcoma de nicaieri spre nicaieri, privindu-ma cu ochiul ei galben si scurs, o panda tacuta, in vreme ce noi ne continuam drumul prin subterana si vorbim putin pentru ca de la un anume loc simt ca alergam dupa propriile noastre cuvinte, dupa zgomotul asurzitor al respiratiei noastre care fuge ingrozita."
Pozele lui Basil Roman (1913-1993), na arata cum se scotea piatra cu aur, din minele ce urmareau filoane. Probabil tot asa scoteau piatra si dacii, romanii, sclavii sau lucratorii liberi despre care ne pomenesc tablitele cerate !
Intunericul galben (Cornel Nistorescu 1985) (7)
"Urmareau filonul ca pe un sarpe nebun venit dinspre nord si supt de piatra spre sud, de parca ar fi fost blestemat sa se aseze pe directia soarelui, pierdut spre adancul pamantului intr-o ultima si desperata zvarcolire dinaintea racirii si cand 1l gaseau puterea din el mai traia o zvicnire, il taiau ca pe o felie de paine si-l carau afara si pe intortocheatul labirint subteran, mai labirint decat cel din mitologie — o capcana din care poti iesi doar refuzand-o — din piatra puteai sa nu mai iesi niciodata, sa te tot duci si sa nu mai ajungi, sa cazi in vartejuri adanci unde te pietrificai si intrai in materia inerta. Daca porneai de unul singur prin intunecatul si flamandul stomac al muntelui puteai sa nu mai iesi niciodata pe buzele calde ale pamantului, si frizerul, intr-o clipa de odihna, stand rezemat de coltul unei porti vechi, groase, de om bogat (cineva a avut de ce sa se ascunda si de ce sa sa apere), ma intreaba, "ati vazut muzeul?" si tuseste sec si da cu piciorul dupa o pisica neagra care trece pe aproape (frica, teama de nenoroc e crunta, ii paste mereu pe totii cei care calca sau au calcat pe acolo si omul a banuit-o in toate si s-a ferit de toate si de cele mai multe ori s-a tot ferit pana s-a insingurat si apoi si-au dat mana iar) si batranul frizer repeta intrebarea, "ati vazut muzeul?" l-am vazut, sigur ca l-am vazut si-l astept sa se odihneasca, in vreme ce in sinea mea continui raspunsul, am vazut stelele funerare si mi s-a facut mila si m-a cuprins un fel de dragoste amestecata cu tristete pentru toti cei supti de intuneric si dupa care n-au mai ramas decat vreo cateva pietre, si acelea ciobite cu inscriptiile deteriorate, si nu-i de ajuns ca s-au dus ei, acum timpul le macina si numele si datele de nastere si-i soarbe in nisipul primordial si apoi am coborat in subteran, am parasit pajistea luminoasa impodobita cu gabenul toamnei, ne-am lasat in moarte, in adancul umed si rece in galeriile romane taiate de sute si sute de sclavi numai si numai cu dalta si dupa ei n-a mai ramas nimic, nici o piatra care sa le poarte numele sau numarul doar scobiturile intunecate in peretele poros, umed si rece ca un trup de soparla."
Gal Iosif, "Ioska-baci", frizerul din reportajul lui Cornel Nistorescu, in filmul "Duhul aurului" (filmul are 2 parti: "Marza" si "Lada").
https://www.youtube.com/watch?v=d9thuRajHE0
Intunericul galben (Cornel Nistorescu 1985) (6)
"O luau cu grija, o marunteau si-o incarcau in saci sau in corfe si sacii ii tarau cu piciorul pe ingusta gaura de cartita pana la un loc mai larg de unde o luau copiii. Pruncii cautatorilor de aur aveau fetele aspre, pietrificate, ei carau prin galeriile inguste, se frecau de pereti, se clatinau dar o carau. Daca n-ar fi continut aur si cineva iar fi pus s-o scoata din adancul pamantului ar fi carat o zi si intr-a doua sau a treia i-ar fi crapat capul sau i-ar fi zdrobit oasele pana cand in locul acela n-ar mai fi ramas decat o pata.
La Rosia Montana pamantul nu da decat putini cartofi si cateva poame. Aici aurul e pe post de grau, el e painea pe care trebuiau s-o castige coborand in inima muntelui, scormonind ca niste cartite, suferind, blestemand, sperand, ajungand pana la desperare si traind compensatorii halucinatii pe galerii stramte sau in amfiteatre largi unde prapastia se uita in adancul lor cu ochii ei de gheata si singuratate, unde cautatorul de aur statea agatat pe un perete ca un liliac si unde presimtea moartea prefatata de un zbor in gol."
"Cetatea"
Poza stanga: "Cetatea" - interior cu mine daco-romane (aprox 1970 arhiva Cretu Victor)
Poza 2: "Cetatea in 1972 cam la 2 ani de la inceperea exploatarii "la suprafata" (cariera)
Poza 3: "Cetatea" in 1974. (Explozie in cariera) Poza 2 si 3 -sursa internet.
Vizitati proiectul "Promoting Tourism in Rosia Montana" >>>
http://tinyurl.com/qxzms35
Intunericul galben (Cornel Nistorescu 1985) (5)
"Intr-o pivnita oarba zidita de el au gasit un butoi de vin gros ca mierea si mai jos de el statea un pantofar neamt, il chema Valer, n-a mai ramas nimeni din familia lui si cronica familiilor continua, batranul frizer i-a cunoscut, i-a atins pe fiecare si febra aurului a adus aici si ingineri italieni si ingineri francezi si maestri germani si cautatori de aur unguri si de alte natii si toti s-au stins ca niste lumanari prea mici pentru un vant atat de puternic.
Ceasul de varf al aurului a batut intre cele doua razboaie. Dupa 1918 a fost o perioada mai grea. Minele erau parasite, steampurile stricate, multi barbati cazusera pe harta inrosita a Europei iar pretul metalelor pretioase scazuse vertiginos.
Intre aurari circula zvonul ca Bratianu ar fi zis ca nu da o mierta de porumb pe un gram de aur. Cautatorii de aur au plecat pe Valea Jiului la carbune. Aurul avea alta culoare. O liniste trista stapanea valea Rosiei Montane si Cernei, putini mai coborau in pamant dupa minereu iar la Baia de Aries si la Sacaramb si la Brad batea un vant de deznadejde. Din marea nebunie dinaintea razboiului nu mai ramasese aproape nimic, nici orchestra, nici hoti de aur, hotelurile erau goale iar carciumarii saraci. Si imparatia si rosienii scoteau asa de putin aur incat nu le ajungea nici sa-l presare pe o felie de pline.
Stabilizarea monetara si legea minelor din anul 1929 au fost ca un pocnet de start in care mii de oameni au pornit intr-o cursa nebuna spre centrul pamantului ca sa se intoarca de acolo cu zeci de mii de kilograme de aur. Nebunia aurului inceputa cu doua milenii in urma stapanea iar peate Alburnus Major cu aceeasi putere demonica.Parca stelele funerare ridicate lui Alexnder, fiul lui Gaius care a trait 40 de ani, cea a lui Marcus Aurelius Scenobarbu si toate pietrele romane se trezeau si parca se trezeau curatorii de pe vremea imparatului Traian, parca Marcus Ulpius Hermias si alaturi de el Marcius Macer si Aelius Sostratus si Senecius Vocontianus se ridicau cu cohortele lor de sclavi despre care nimeni nu mai stie care pamant i~a inghitit si cu totii coborau iar in pamant si taiau cu dalta galerii spre a ajunge la acea lumina palida si galbena pe care-o vedeau licarind prin intunericul stancilor si care nu era de fapt decat in mintea lor.
Sapau innebuniti cu mintea infierbantata de acel intuneric galben spre care coborau prin piatra si sapau saptamani si luni si uneori ani si minunea galbena tot nu se arata si trupul lor se imputina, se zdrelea de coltii stancilor, se usca si plamanii se umpleau cu praf si nu-l mai puteau stapani si, dupa ce piatra se strecura pe nesimtite de pe palme si din vorbire in sange si-n oase de la o vreme nu mai incapea si cand scuipau sputa lor devenea groasa si alba si din ea, prin cel mai simplu procedeu, puteau extrage cea mai fina piatra, dar nu se opreau, continuau scufundarea in intunericul pe care adesea il vedeau galben si stralucitor si cand dadeau de firisoare deveneau grijulii, aproape duiosi cu piatra care ii ingaduta si le arata putina pulbere."
Dupa 1918, bunicul meu, Petri Alexandru, cu familia, pleaca catre exploatarile de pe Valea Jiului. Poza din Petrosani, este facuta cam prin anii '40. Este o poza de grup cu Administratia minei de la Petrosani, in fata liftului de la intrarea in mina. Atunci bunicul era Maistru minier.
Poza-arhiva Cretu Victor
Bonusuri acordate pentru donatii
Pentru toate donatiile de $10, sau mai mari, vom acorda diverse bonusuri !
Stim ca DONATIILE sunt benevole si cei care doneaza, nu asteapta nimic in schimb,
dar cei care doresc bonusurile prezentate, vor alege si le vor primi !
Prezentam aici, primele bonusuri, pentru donatiile de $10. Se pot face si pachete combinate !
Promovarea turismului in Rosia Montana prin Crowdfunding
Mai multe despre proiect http://tinyurl.com/qxzms35
Carti postale (reale) in stil vintage, in limba romana si in limba maghiara !
Pentru $10, vom trimite 35 carti postale/trimiterea in Romania, prin Posta Romana, fiind inclusa !
Marci postale romanesti neuzate (neobliterate) din perioada 1970-1989, conform listei sau tematicii dorite. Folosim catalogul de timbre Scott 2009. Trimiterea in Romania, prin Posta Romana, este inclusa !
Bancnote si monede aparute dupa 1989, circulate (uzate putin)! Bancnote de 2000 Lei (Eclipsa), sau monede de 500 Lei (Eclipsa), sau monede 100 Lei (Mihai Viteazul)...
Carti postale cu oameni si case din Rosia Montana, perioada 1965-1971. Arhiva Cretu Dumitru si Cretu Victor. Pentru o donatie de $ 10, primiti 35 carti postale, la alegere. Trimitem lista pentru alegere ! Trimiterea in Romania, prin Posta Romana, este inclusa !
O alta modalitate de a ne revansa, este aceea de a afisa un banner, o reclama (recomandat pentru firme), in partea dreapta a blogului. Pentru $10 , vom afisa reclama, in format mic, pentru o perioada de 1 an.(vezi "List Legacy-build a list")
Prezentarea in limba engleza
Prezentarea platformei si a programului de Promovare a turismului in limba engleza
se afla aici>>>http://tinyurl.com/orprjby
Pagina este in constructie. Am prezentat ce este wesharecrowdfunding, dar mai trebuie
sa prezentam, in limba engleza, cu mai multe detalii, Rosia Montana si problema
ecologica ! Am creat un nou blog, in limba engleza, in care vom adauga, din timp in timp
noi date despre Rosia Montana si despre proiectul wesharecrowdfunding >>>
http://tinyurl.com/kccus7p
Pentru a vedea, sau intra in programul "Promoting Tourism in Rosia Montana",
deschideti>>> http://tinyurl.com/qxzms35
Pentru toti cei care nu au PayPal, sau doresc sa faca donatii prin transfer:
Donati orice suma in LEI in acest cont
Raiffeisen Bank Romania:
RO52 RZBR 0000 0600 0854 3508
Titular: ARMAND CRETU
Ce reprezinta: Donatie, nume, adresa email
Va multumim! Veti primi raspuns si informatii despre proiect !
Casina din Rosia Montana
In
centrul Rosiei montane se afla si azi cladirea "Casinei" (Cazinoul),
unde probabil celebrul Ghiut, (Gheorghe Raja sau Haza), din Abrud,
impreuna cu orchestra sa, le canta rosienilor la petreceri, baluri,
baluri mascate, sau special celor care aveau aur, cum ar fi Jenei. Ghiuţ
a trăit între anii 1841-1918. Se spunea ca ar fi plecat in America.
Poate a plecat si s-a intors. Avem putine date despre el.
Ghiut si
taraful sau, le cânta rosienilor si abrudenilor, “Ţarina Abrudului” sau
“Ţarina Buciumanilor”.
Casina,
casa de la nr 329, a fost construita intre anii 1880-1900. A fost
Cazinou, dar si sala de cinema, iar in anii 60-80 Bufet al Cooperatiei,
dupa cum ne arata inca reclama de la intrare. Spatele cladirii, in anii
'60 a fost si Gradinita.
Casina a apartinut, pana la nationalizare, familiei Bartha.Ethel
Bartha,tanti Etus in maghiara, sau tanti Eta, in romana, mama lui
Nicholas Bartha (MIki), medic cardiolog in Manhatan, a venit in 1997
inapoi in Rosia Montana pentru a-si revendica propietatea, Casina.La
nationalizare, familia Bartha a pierdut Casina cu Gradina de vara, (ce
exista si acum, ca teren de joaca), steampuri cu motor si mine de
aur.Tanti Etus a revenit in vara lui 1997, intr-o vineri, si, a doua zi
sambata a murit! A fost inmormantata in cimitirul din Tarina.La
casina,in vremurile vechi:"Erau baluri minunate aici, cu totii ne
distram. Ethel dansa si ne invata cele mai noi dansuri de la Bucuresti.
Ethel era cea mai frumoasa de aici, cea mai eleganta, iar barbatul ei
era un cavaler" si-a amintit Maria Toderas, prietena a lui Ethel Bartha.
Nicholas Bartha, ramane mostenitor al "averii" din Rosia Montana.In
2006, acesta arunbca in aer casa din Manhatan, pentru a nu o imparti cu
sotia sa (olandeza). Casa fusese cumparata de mama sa Etus neni, si
sotia sa, la divort, stiin ca Miki, ar trebui sa mosteneasca din
Romania, de la Rosia Montana, "averi mari", isi revendica partea. Casa
din Manhatan fusese cumparata in 1980. Evaluatta atunci, la 395.000 de
dolari, ar fi valorat in 2006 posibil 7 milioane de dolari. Sotia lui
Miki a cerut, probabil bani, motivand ca acesta va
primi si o mostenire "mare" din Rosia Montana. Miki, care se afla intr-o
mare stare de depresie, nu mai poate continua lupta cu sotia sa si
justitia si arunca in aer casa din Manhatan.
(surse:"Intunericul galben" si "Jurnalul.ro")
http://m.jurnalul.ro/special-jurnalul/blestemul-aurului-16890.html
Pozele "Casinei"("Bufetului" ) sunt din 2014.Azi, o casa parasita, care ar fi putut fi o atractie turistica a Muntilor Apuseni...
Vizitati proiectul "Promoting Tourism in Rosia Montana" >>>
http://tinyurl.com/qxzms35
