Intunericul galben (Cornel Nistorescu 1985) (11)

“Si care au mai fost bogati, intreb eu, si el zice, "multi au fost bogati, dar cei mai multi au fost saraci si din cei bogati mai pierdeau si schimbau locurile, din saraci se ridica unul si le lua locul. Bogati erau erau si Gruber, Francisc, Cucuruz si Aytai, si altii, de toate neamurile, se adunau aici din toata Europa, ca mustele si era unul Gruber Samu, om destept, facuse conservatorul la Viena si purta hoptilindru si frac, s-a indragostit de o fata si nu l-au lasat sa se casatoreasca cu ea" de asta mi-ati mai povestit, zic eu, si el "nu-i nimic, si a ajuns cersetor si Culoaica si Moldovan si Henzel si toti s-or dus si n-au luat cu ei pe lumea ailalta nici un gram de aur si ailalti care n-aveau, dimineata lucrau la minele imparatiei, adica la stat, si dupa-amiaza lucrau la altii ca sa le ajunga pentru paine si cu cat scoteau mergeau la Abrud si se intorceau seara tarziu si fara bani si fara aur si fara dinamita si fara paine" si a doua zi o luau de la capat, putin amarati, cu un licar de speranta palpaind intr-un colt indepartat al sufletului, poate vor da peste un filon bogat si li se va schimba viata si unora li se schimba, altora nu  si odata ii ducea fulgerator spre varf, toate le mergeau si aurul le iesea mereu inainte, parca ii cauta orbeste si ii cauta pana intr-o zi cand incepea sa-i ocoleasca, ca gaseau le furau noaptea holoangarii, ce scoteau din minereul sarac le luau holoangarii de la steamp si pe urma nici minereul nu mai continea aur si luni de zile, poate ani sapau la steril si trebuia sa reziste sa nu le crape dintii de atata srans. “

Frizerul Gal Iosif, Ioska-baci in 1965, in frizerie si fata casei.(arhiva Cretu Dumitru)
Carti postale realizate, pentru a fi folosite in promovarea turismului!  Nu vrem sa-i uitam pe acesti rosieni!




Vizitati proiectul  "Promoting Tourism in Rosia Montana"
http://tinyurl.com/qxzms35

Puteti sa faceti o donatie de 10 USD si sa intrati in grupul de donatori.

Noi va ajutam sa va construiti un proiect propriu!  

Intunericul galben (Cornel Nistorescu 1985) (10)

"  Era mai bogat decat Dragan? intreb eu dintr-o curiozitate aproape femeiasca. "Dragan era din comuna Vaca de langa Brad si a venit la Rosia Montana de tanar, s-a bagat ca sluga la unul Moiut si ala a murit si atunci Dragan, care era baiat frumos, s-a insurat cu stapana-sa si era om dibaci, nu stia carte dar a ajuns sa aiba 20 de steampuri si cateva randuri de case, avea mine in Cotoroanta si oameni care lucrau pentru el si  intr-o zi baciu Gheorghe Straita, era prin 1950 si nu stiu  ce l-o apucat pe baciu Gheorghe, si pe Cioncu, hai sa vorbim noi de aurul lu' Dragan. Un civil tot se facea ca se uita pe fereastra, eu l-am poftit sa-l barbieresc intai, el nu si nu, da' eu stiam ca trage cu urechea , si-am tot vorbit numai sa-l bag in ciuda. Il tunz  si-l rad eu pe baciu Gheorghe si strainu pleaca si a doua zi ma trezesc cu hartie. Sa ma prezint undeva! Acolo, hop, unde-i ascuns auru' lu' Dragan, am tinut-o p'aia buna, ca nu stiu nici sa ma taie, da de la o vreme le-am spus ca-i sub o piatra in fata cimitirului catolic". Si acolo era, il intreb eu pe frizer? si el rade , "pe dracu! acolo ii ingropat Dragan si aia s-au dus si au sapat si s-or dumirit, da' pana una alta tot m-or tinut doua zile  la  racoare. Atunci se cauta dupa aur, toata ziua-buna ziua, veneau si te luau cu masina si ziceau sa scoti aurul. N-am domnule, minti caine, scoate aurul! il tineai pe nu si nu si atunci ziceau, da-ne numele la 5 oameni care au aur si daca-i spuneai te lasau acasa si dupa 5 zile veneau iar cu gazul* si te luau sa le dai aurul sau sa-i zici pe altii care au si te trezeai ca seara iti luau nevasta la cercetari si acolo in loc sa intrebe de aur puneau tiganii sa cante si ne cercetau nevestele. Si aur au scos? scos,  ca oamenii l-or dat sa se scape de el, numai ca la urma s-o aratat pricina, cine si-o tinut aurul in casa? nimeni, toti l-or avut ingropat, care prin gradina, care prin curte si l-a scos si l-a predat si acolo l-or cantarit si l-or inregistrat, dar nimeni nu le-o spus ca aur tinut in pamant creste in greutate si dupa ce-l scoti de la umezeala pierde 5-7 la suta din greutate si cand or facut socoata aia mare s-or trezit ca le lipsesc cateva kilograme de aur si la urma i-o bagat si pe ei la puscarie, la racoarea aia unde nu sapi, numa sezi si sezi".   "

*GAZ=masina sovietica echivalent al ARO=ului

Era prin anul 1965, cand, probabil vorbind despre "Muntele de Aur" (Carnic), stand in fata casei, bunicul, aratand cu mana spre una din casele de la poalele muntelui mi-a spus ca Militia a arestat pe unii ( posibil ca i-a si numit...), pentru ca i-a gasit cu aur. Cineva i-a parat...Aurul gasit, statuse ingropat pana atunci....In mod sigur  proprietarii au vrut sa faca vreo bijuterie...

Vizitati proiectul  "Promoting Tourism in Rosia Montana"
http://tinyurl.com/qxzms35

Puteti sa faceti o donatie de 10 USD si sa intrati in grupul de donatori.

Noi va ajutam sa va construiti un proiect propriu!  

ALEXANDRU MACAVEI a ramas in memoria rosienilor

"Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), a desfasurat în perioada 15-17 septembrie 2014 o actiune de investigatii arheologice în satul Musca, comuna Lupsa, judetul Alba. Scopul operatiunii, a constat în reluarea si continuarea cercetarilor pentru descoperirea si deshumarea ramasitelor pamântesti ale lui Alexandru Macavei, împuscat de Securitate la 31 iulie 1949."
"Alexandru Macavei s-a nascut la 10 iulie 1915 în satul Bucium Muntari (jud. Alba), localitate aflata în apropiere de Rosia Montana. Provenea dintr-o veche si importanta familie româneasca (descendenta a fruntasului taranist Stefan Cicio-Pop)* din Muntii Apuseni, parintii sai fiind Alexandru si Terezia. Acestia au avut împreuna opt copii, dintre care patru baieti (Viorel, Nicolae, Traian, Alexandru) si patru fete (Eugenia, Terezia, Aurora, Maria). Familia Macavei detinea o mina de aur si o instalatie mecanica de macinare si prelucrare a minereului aurifer, prima de acest fel din zona."
"În 1946, Alexandru a fost demobilizat si a locuit împreuna cu familia în Rosia Montana, unde a deschis un restaurant în cladirea fostului cazinou ** din localitate. Dupa nationalizarea din vara lui 1948, unele dintre proprietatile familiei au fost confiscate. Împreuna cu fratii sai, a început sa se manifeste public prin atitudini critice la adresa politicii Guvernului si Partidului Comunist. "


http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/ramasitele-partizanului-alexandru-macavei-decedat-1949-intr-o-padure-apuseni-nu-fost-gasite-patra-incercare-1_541a9d850d133766a83a4277/index.html
*http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/ramasitele-partizanului-alexandru-macavei-decedat-1949-intr-o-padure-apuseni-nu-fost-gasite-patra-incercare-1_541a9d850d133766a83a4277/index.html#gallery_currentImage
**(casina?)
FOTO:  Alexandru Macavei (dreapta), împreună cu fratele său Traian

Alexandru Macavei (dreapta), împreună cu fratele său Traian

Citeste mai mult: adev.ro/nc3cnj

INTUNERICUL GALBEN (9)

Intunericul galben  (Cornel Nistorescu 1985) (9)

"Dupa ce aurarul scapa din chinurile adancului, soarele stins    il primea nepasator si bland si cautatorul de aur, sleit de putere, isi descoperea nevasta si copii in preajma steampurilor, maruntind piatra si stecurand-o sub dintii grei din cremene si lemn, si batranii lui, uscati si tacuti, dand nisipul pe hurca sau alegandu-l cu saitrocul, palacarind minereul sau cernandu-l si nu avea curajul sa intrebe cat a iesit, dar dupa bucuria scurta a revederii, ceilalti rosteau adevarul cu ciuda si cu regret, iese putin, si cautatorul de aur incerca o imbarbatare palida, nu-i nimic, o sa se imbuneasca, in sinea lui zicand, blestemat sa fii, am sapat atatea luni, am mancat mamaliga, mi-am ros opincile, apa aia blestemata si ruginita mi-a intrat in oase, praful mi-a ingrosat sangele si mi-a tabacit plamanii, calutii mei au picioarele zdrelite si pline de bube, de carnea mea nu mai zic nimic, e vlaguita si nevasta mea s-a stins la trup si si-a pierdut dulceata si pruncul creste greu si arata imbatranit de mic, si te-a dus dracului in fundul pamantului si nu vii la rost, blestemat sa fii ca n-o sa te port nici la gat, nici la incheietura mainii, n-o sa te pun nici langa icoana, o sa te dau stapanului si ce ramane am sa te dau pe doua kilograme de dinamita si cand ti-o fi somnul mai dulce acolo, la dracu-n intuneric o sa te pusc si n-o sa-ti pese si o sa mor cautandu-te si umbland dupa tine ca un apucat si din ura si manie trecea la "Doamne, Dumnezeule, scoate-l in calea mea", si gandul acesta se topea si el si cautatorul de aur o lua spre carciuma si trecea la "Dumnezeii masii de viata" si cerea un vin si vioara ii plangea in ureche si patima se trezea in el ca un vulcan si incepea sa cante, un fel de petrecere, jumatate bucurie, jumatate urlet si frizerul e calm, aur si ani nu l-au miscat "Henzel, batranul ala cu pipa alba din spuma de mare a plecat la Viena sa schimbe aur si-a intrat intr-un magazin de stofe si aia au vrut sa-l dea afara si batranul s-a dus si-a ales matasea a mai fina si mai scumpa si-a scos un bulgare de aur si a platit si atunci aia au inceput sa se miste, cautau un talmaci de limba romana ca sa scoata aurul de pe batran si batranul s-a asezat tacticos pe un scaun si-a scos cizmele si din matasea cumparata si-a facut obiele, si-a pus cizmele si a iesit din magazin spunand frumos, "Buna ziua la dumneavoastra", si aia stateau cu gurile cascate si se uitau dupa el cum le scapa cu buzunarele pline de aur."

Foto:
Steampuri intr-o gravura veche,(stanga)
Reconstituire steampuri,sub casa bunicilor Petri, pentru filmul "Duhul aurului" 1971 (arhiva personala) (dreapta)

TITUS ONEA-90 ani de la nastere

Eroul  rezistentei anmticomuniste din Rosia Montana

"Titus Onea s-a născut pe 10 ianuarie 1925 în Roşia Montană. După instaurare dictaturii comuniste, a trecut de partea Rezistenței. Alături de frații Macavei, locuitori ai Roșiei Montane la vremea respectivă, a făcut parte din Frontul Apărării Patriei Române, condus de maiorul Nicolae Dabija, ce acționa în Munții Apuseni.

Ultimii membrii ai grupului a fost capturați de Securitate în primăvara anului 1949 și condamnați la moarte. Au fost executați în zorii zilei de 28 octombrie 1949 și îngropați în Cimitirul reformat din Sibiu: Nicolae Dabija, Ioan Scridon, Traian Mihălţan, Augustin Raţiu, Gheorghe Opriţa, Silvestru Bolfea și Titus Onea."


https://luptapentrurosiamontana.wordpress.com/2014/10/28/eroul-titus-onea-din-rosia-montana/




"Onea Titus: nascut la 10 ian. 1925, în com. Rosia Montana, fiul lui Gherasim si Eugenia. Era nepot al fratilor Macavei. De religie greco-catolica. Necasatorit. A urmat Liceul „George Baritiu” din Cluj, apoi s-a transferat la Liceul „Sf. Vasile” din Blaj. În 1948 era student în anul V la Facultatea de Medicina din Cluj. În 1940, în timp ce era elev la liceul din Blaj, a facut parte din Fratia de Cruce condusa de Cornel Pop, fiind implicat în procesul organizatiei F.D.C. din Blaj, dar a fost achitat. Din 1945 a fost membru al organizatiei studentilor legionari de la Facultatea de Medicina din Cluj. În iunie 1948, dupa ce a început arestarea legionarilor, a plecat din Cluj pentru a se ascunde. În acest scop a luat legatura cu fratii Macavei, iar dupa ce acestia s-au despartit, el a plecat la Timisoara cu intentia de a trece în Iugoslavia. În acest timp a fost încadrat de Securitate la categoria urmariti pe tara. În nov. 1948 s-a ascuns în Bucuresti, de unde în febr. 1949 a fost adus de Petru Cosma pe Muntele Mare. Avea ca misiune fuziunea dintre grupul lui Dabija si cel al lui Stefan Popa. La 4 mart. 1949 a fost însa arestat de Securitate în timpul luptei de la Muntele Mare, când a tras toate cartusele, apoi s-a luptat cu plutonierul de Securitate Octavian Vociu, caruia i-a luat pistolul, însa a fost imobilizat. Anchetat la Bucuresti si Sibiu. Caracterizat de Securitate astfel: „Anchetatul este inteligent, încapatânat, capabil de acte teroriste”. Condamnat la moarte prin împuscare de Tribunalul Militar Sibiu, prin Sentinta nr. 816 din 30 sept. 1949. Executat la Sibiu, la data de 28 oct. 1949."


"R.P.R. Tribunalul Militar Sibiu
Dosar 828 din 1949
Sentinta nr. 816
(LOTUL NICOLAE DABIJA)


Prezidiul R.P.R., astazi, 30 septembrie 1949, Tribunalul Militar Sibiu, compus din: lt.-col. magistrat Eftimie Calin – presedinte si judecatori: mr. magistrat Bica Liviu, lt.-col. combatant Simoi Ioan, cpt. combatant Badiu C-tin, cpt. combatant Andrei Emil, Procuror militar cpt. magistrat Teodorescu Ovidiu, grefier Olaru Stelian, s-au întrunit în sedinta publica, în scopul de a judeca pe:
1.      Dabija Nicolae, din Aradul Nou
2.      Scridon Ion, din Benic, Alba,
3.      Mihaltan Traian, din Teius, Alba
4.      Onea Titus, din Cluj
5.      Ratiu Augustin, din Sarmasel, Cluj
6.      Oprita Gheorghe, din Balomir, Hunedoara
7.      Bolfea Silvestru, din Întregalde, jud. Alba
8.      Pop Alexandra, din Bistra, Turda"
......
"Au fost dati în judecata pentru: crima de uneltire contra ordinii sociale, crima de omor, crima de tâlharie, delict de detinere ilegala de armament si munitie, complicitate la aceste crime, delicte de favorizare a infractorilor.

Judecatorii au aratat ca „susnumitii acuzati, înfruntând legile penale din R.P.R., nesocotind straduintele depuse ale clasei muncitoare pentru lichidarea unui trecut a carui politica a fost generatoare de atâtea neajunsuri pentru tara si poporul român, ignorând înclestarea în lupta pe care întreg poporul muncitor o duce în vederea instaurarii socialismului si înlaturarii exploatarii omului de catre om, a vechilor asupritori, s-au constituit într-o organizatie subversiva de tip fascist, cu scopul de-a rasturna prin violenta ordinea sociala din R.P.R.”.

Cu aceasta ocazie procurorul a spus: „Se mai simt zguduirile atmosferice ale celor cinci continente, de strigatul a cinci miliarde de piepturi, când oamenii muncii au sarbatorit, la 2 octombrie, Ziua Internationala a Luptei pentru Pace.

În acest timp Statele Unite si alte state imperialiste se pregatesc de razboi pentru asuprirea omenirii muncitoare, iubitoare de pace, atâtând la razboi prin posturile lor de radio.

Alimentati de o neîmpacata ura fata de transformarile socialiste, calauziti de ideologia nefasta a scolii fasciste, au trecut la acte de teroare, cu tâlharie si omoruri, pentru desavârsirea planului urmarit”.

Tribunalul în numele legii hotaraste: cu unanimitate de voturi si fara circumstante atenuante condamna pe acuzatii:
1.Dabija Nicolae, 42 ani, maior în rezerva, la moarte prin împuscare si confiscarea averii.
2.Scridon Ioan, plugar, 37 ani, din Benic, Alba,
3.Mihaltan Traian, 35 ani, lacatus-mecanic, din Teius,
4.Onea Titus, student la medicina, anul VI, 24 ani, domiciliat în Cluj,
5.Ratiu Augustin, 26 ani, plugar, din Sarmasel, Cluj,
6.Oprita Gheorghe, plugar, 22 ani, din Balomiru de Câmp, Hunedoara, pe toti cinci la moarte prin împuscare si confiscarea averii.
7.Bolfea Silvestru, 50 ani, plugar, din Întregalde, la moarte prin împuscare si confiscarea averii.
8.Pop Alexandra, studenta, 22 ani, din comuna Bistra, la munca silnica pe viata si confiscarea averii."
.... 

"PROCES VERBAL DE EXECUTIE
D.R.S.P. Sibiu
29 octombrie 1949
Catre D.G.S.P. Bucuresti
Tov. Col. Dulgheru

Raportam ca în dimineata zilei de 28 octombrie 1949, în urma respingerii cererilor de gratiere a celor 7 condamnati la moarte din lotul Dabija, si anume:

1.Dabija Nicolae

2.Onea Titus

3.Scridon Ioan

4.Oprita Gheorghe

5.Mihaltan Traian

6.Ratiu Augustin

7.Bolfea Silvestru,
susnumitii au fost ridicati din penitenciar, la orele 4:30, fara a li se spune motivul, si au fost transportati de organele noastre la locul executiei.

La orele 5, au fost asezati în linie condamnatii Dabija Nicolae si Scridon Ioan, carora li s-a citit degradarea, primul din gradul de maior de rezerva, iar al doilea din gradul de plutonier de rezerva. Dupa aceea au fost asezati în linie si ceilalti condamnati, iar procurorul militar le-a facut cunoscuta respingerea cererii de gratiere si ca, în consecinta, condamnarea la moarte a ramas definitiva. Dupa aceea condamnatii au fost legati la ochi, la care moment Dabija s-a exprimat ca el nu vrea sa fie legat la ochi, fara a i se îndeplini aceasta dorinta.

Au fost asezati pe locul executiei si înainte de deschiderea focului condamnatii au început pe rând sa se manifeste prin anumite exprimari, astfel:

Condamnatul Mihaltan Traian, „Cu aceeasi moneda vi se va plati”, Bolfea Silvestru a spus „Doamne-ajuta!”, iar Dabija Nicolae a spus: „Traiasca România!”. A urmat apoi împuscarea lor, dupa care doctorul legist a confirmat moartea tuturor celor sapte executati. Atât tov. lt.-col. ce a citit degradarea celor doi condamnati, cât si procurorul, au avut o atitudine demna.

Plutonul de executie s-a comportat conform instructiunilor primite de la comandantul de pluton, care dupa executie a spus ostasilor: „Tovarasi, ne-am îndeplinit datoria fata de clasa muncitoare!”. Cadavrele celor sapte au fost transportate de la locul executiei si au fost îngropate de catre organele de Militie si Securitate sub supravegherea directa a noastra.

Executia celor sapte a decurs în ordine, asistenti fiind comandanti militari din Sibiu, avocatii aparatori si membri din Biroul Judetean P.M.R. Paza a fost în tot timpul asigurata de catre organele noastre, ajutate de catre organele de Militie."...


http://www.miscarea.net/rezistenta-in-judetul-alba.htm

INTUNERICUL GALBEN (8)

 Intunericul galben  (Cornel Nistorescu 1985) (8)

"Acestea sunt galeriile romane, sclavii le-au taiat cu dalta si cu ciocanul, spune muzeograful si merge inaintea mea si de sus imi picura pe haine pe haine o apa galbena, "galitioasa", apa care a mucezit galeriile si-a sters urmele sclavilor, pentru nimicul care i-a luat, in semn de protest, iti vine sa urli; si am tot mers prin gauri si deodata am auzit sclavii cum le-au taiat cu dalta, cuvintele s-au dus intr-o lunga calalorie prin stanca si s-au intors pe cine stie unde, auind ca un caine batut si ingrozit, iata o armatura originala din lemn de pe vremea romanilor, o minunatul de lemn, deseori parca e mai aproape de eternitate decat noi, cateva mii de sclavi n-au lasat decat niste gauri in vreme ce el, brad batran si nepasator, in loc sa cante in vant trece prin secole si masoara vremea cu nepasare, e orb si mut si daca-l scoti afara se carbonizeaza in cateva minute, su  muzeograful imi arata o vana de aur, un  filon gros si ma uit la el pedepsitor, ca la un dop de sticla de  bere, ca la un castravete putrezit si in reactia mea este si razbunare pentru cei rapusi in nebuna cursa a aurului, acesta este un orizont abandonat, o, ce  frumns omul a abandonat un orizont fara sa stie ca pe oricare ar fi luat-o tot acolo ar fi ajuns, o camera de abataj, un cos putrezit, o carja si peretii scarbosi care ma ating infometati si apa se prelinge incet si curge molcoma  de nicaieri spre nicaieri, privindu-ma cu ochiul ei galben si scurs, o panda tacuta, in vreme ce noi ne continuam drumul prin subterana si vorbim putin pentru ca de la un anume loc simt ca alergam dupa propriile noastre cuvinte, dupa zgomotul asurzitor al respiratiei noastre care fuge ingrozita."




Pozele lui Basil Roman (1913-1993), na arata cum se scotea piatra cu aur, din minele ce urmareau filoane. Probabil tot asa scoteau piatra si dacii, romanii, sclavii sau lucratorii liberi despre care ne pomenesc tablitele cerate !

INTUNERICUL GALBEN (7)

 Intunericul galben  (Cornel Nistorescu 1985) (7)

"Urmareau filonul ca pe un sarpe nebun venit dinspre nord si supt de piatra spre sud, de parca ar fi fost blestemat sa se aseze pe directia soarelui, pierdut spre adancul pamantului intr-o ultima si desperata zvarcolire dinaintea racirii si cand 1l gaseau puterea din el mai traia o zvicnire, il taiau ca pe o felie de paine si-l carau afara si pe intortocheatul labirint subteran, mai labirint decat cel din mitologie — o capcana din care poti iesi doar refuzand-o — din piatra puteai sa nu mai iesi niciodata, sa te tot duci si sa nu mai ajungi, sa cazi in vartejuri adanci unde te pietrificai si intrai in materia inerta. Daca porneai de unul singur prin intunecatul si flamandul stomac al muntelui puteai sa nu mai iesi niciodata pe buzele calde ale pamantului, si frizerul, intr-o clipa de odihna, stand rezemat de coltul unei porti vechi, groase, de om bogat (cineva a avut de ce sa se ascunda si de ce sa sa apere), ma intreaba, "ati vazut muzeul?" si  tuseste sec si da cu piciorul dupa o pisica neagra care trece pe aproape (frica, teama de nenoroc e crunta, ii paste mereu pe totii cei care calca sau au calcat pe acolo si omul a banuit-o in toate si s-a ferit de toate si de cele mai multe ori s-a tot ferit pana s-a insingurat si apoi si-au dat mana iar) si batranul frizer repeta intrebarea, "ati vazut muzeul?" l-am vazut, sigur ca l-am vazut si-l astept sa se odihneasca, in vreme ce in sinea  mea continui raspunsul, am vazut stelele funerare si mi s-a facut mila si m-a cuprins un fel de dragoste amestecata cu tristete pentru toti cei supti de intuneric si dupa care n-au mai ramas decat vreo cateva pietre, si acelea ciobite cu inscriptiile deteriorate, si nu-i de ajuns ca s-au dus ei, acum timpul le macina si numele si datele de nastere si-i soarbe in nisipul primordial si apoi am coborat in subteran, am parasit pajistea luminoasa impodobita cu gabenul toamnei, ne-am lasat in moarte, in adancul umed si rece in galeriile romane taiate de sute si sute de sclavi numai si numai cu dalta si dupa ei n-a mai ramas nimic, nici o piatra care sa le poarte numele sau numarul doar scobiturile intunecate in peretele poros, umed si rece ca un trup de soparla."

 

Gal Iosif, "Ioska-baci", frizerul din reportajul lui Cornel Nistorescu, in filmul "Duhul aurului" (filmul are 2 parti:   "Marza" si "Lada").
https://www.youtube.com/watch?v=d9thuRajHE0