INTUNERICUL GALBEN (4)

 Intunericul galben  (Cornel Nistorescu 1985) (4)

" -"Uite, asta avea par in nas si zicea sa i-l tund ca nu-i place, asta mai are de platit un tuns si-o  frectie" si  rade iar si orbecaim prin noapte ca printr-o mina enorma.
La o adica toti suntem niste bieti si trecatori cautatori de aur, atata doar ca pentru fiecare dintre noi aurul este altceva, pentru unii este fier, pentru altii aurul este glorie, este putere, este iubire, este ban, pentru unii aurul este o descoperire, pentru altii este liniste si pentru multa lume aurul este ziua de maine. Si niciodata nu gasim destul si murim saraci si pe drumul acesta lasam urme mai mari sau mai mici, mai urate sau mai frumoase. Si gata.
In Rosia Montana noaptea vine de sus, intunericul se prelinge incet de pe pantele inclinate ale muntilor luminati dinlauntru. O liniste de biserica stapaneste strazile inguste. Parca se aude cum se rostogoleste peste pavajul din piatra cubica.
Pe alocuri il tin de brat pe frizer si el continua sa vorbeasca nestingherit. "Seara, bunica ne povestea din vrajbi, adica din ravulutie. In mijlocul pietei era o cruce, langa care a vorbit Avram Iancu. Pe vremea aia tata lu' tata a fost prins si condamnat la moarte. L-au dus sa-l execute si bunicul se ruga de soldat, nu ma impusca domnule, ca ti-oi canta din fluier si soldatul tacea si cand l-a dus pe marginea gropii nu i s-a aprins iasca de la pusca.Tata lui tata-i zicea, nu ma impusca, domnule, ca ti-oi canta din fluier si soltatul a incercat a doua oara dar iasca tot nu i s-a aprins si cand a vazut ca si dupa a treia incercare glontul ii ramine mort, soldatul i-a zis, ma, iaca nu te impusc, dar te du si te boteaza si te fa greco-catolic si tata a fost cinstit, s-a dus la popa Balint, prefect de-al lui Avram Iancu, si s-a botezat si pe urma s-a dus acasa, a mancat si-a incarcat pistolul, si l-a pus pe genunchi si a inceput sa cante din fluier si nu s-a mai oprit o zi si-o noapte.
Uite aici, in locul blocului asta au fost casele lui Ajtai si acolo a fost Cazinoul, avea o sala mare si frumoasa, mancai si beai la comanda si jucai tab1e si biliard, astea-s casele lui Gruber Cucuruz, acum sunt atelier de sicrie si langa el era clubul catolic (aurul si prapastiile din adancul pamantului in care coborau l-au facut extrem de credinciosi), aici era piata, sambata, pe vremea cand Banca Nationala nu mai achizitiona, se vindeau bulgari  si aur praf si dincolo era  casa lui Anica neni, o carciumareasa care nu-ti vindea si apa minerala la vin ca sa nu-l strici , aici statea notarul Bugnar si peste drum de el statea alt bogat , Culoaica."

Pentru ca toate acestea, oameni ce au fost sau oameni care inca isi mai iubesc pamantul, vizitati proiectul  "Promoting Tourism in Rosia Montana" . Faceti o donatie !  Puteti sa faceti o donatie de 10 USD si sa intrati in grupul de donatori> Noi va ajutam sa va construiti un proiect propriu!   >>>
http://tinyurl.com/qxzms35