In Memoriam: Prof. Ruxandra Manta, militant neobosit pentru Rosia Montana
Inainte de a pleca sa se alature celor batrani, celor care au carat cu spinarea piatra aurifera, rudelor ce nu au dormit noptile, lucrand la steampuri ani si ani, Profesoara Ruxandra Manta, mi-a dat spre citire un mic articol scris cu ocazia implinirii a 1870 ani de la atestatea localitatii. Prin publicarea acestui articol, aduc prinosul meu de recunostiinta, al rosienilor si al tuturor celor care iubesc Muntii Apuseni, pentru cea care a luptat, cu pretul deteriorarii sanatatii, pentru apararea localitatii dragi sufletului ei: Profesoara Ruxandra Manta !
Prin activitatea sa ca profesoara de istorie, publicista si membra a Societatii Culturale “Avram Iancu”, Ruxandra Manta militat necontenit pentru ca Rosia Montana sa fie cunoscuta in toata tara. A fost pasionata in valorificarea elementelor de istorie locala, pe care s-a straduit sa le faca cunoscute atat elevilor, cat si adultilor. A colaborat cu revista “Universul catedrei”(editata de “Scoala Albei”), unde a publicat “Scurt istoric al Rosiei Montane”, “Date biografice despre Simion Balint”, etc… A colaborat cu ziarul “Unirea”, “Romania Mare”…A militat ca Rosia Montana sa devina oras, asa cum a fost pe vremuri iar alaturi de alti colegi, a actionat ca sa se acorde numele “Simion Balint”, Scolii vin Rosia Montana, in 1995.
“Ca fiica a acestei comune, sunt mandra de apartenenta mea la cest colt de pamant romanesc” (Ruxandra Manta)
Cand am vizitat in vara lui 2001, Rosia Montana, Roxi (Ruxandra Manta), mi-a dat cateva foi batute la masina, despre aniversarea care tocmai trecuse...1870 ani de la satestarea localitatii ! Eu o intrebasem daca mai poate sa-mi dea o copie a lucrarii ei de diploma de la absolvirea Facultatii de Istorie Din Cluj, lucrare de diploma pe care in anii '70 (probabil 1971) o citisem.
Incep a republica acest document si inca odata ii aduc multumiri lui Roxi, pentru acest privilegiu pe care mi l-a daruit !
"Contemporani cu vesnicia"
"Cand la 6 februarie 131, juristul roman, Valerius Firmus, cu frumos nume de cetatean italic "zgaria" cu stilul pe ceara moale a unei tablite cerate, textul unui contract de inchiriere a fortei de munca intr-o mina de aur, el savarsea un fapt istoric de importanta capitala: redacta certificatul de nastere al Rosiei Montane, stravechi si minunat meleag, colt pitoresc de pamant romanesc din sfanta noastra Transilvanie.
Din textul acelui document cu valoare de unicat (Tab.Cer.D.XVIII) rezulta clar existenta asezarii la aceea data si numele antic romanizat Alburnus Maior.Descoperita in anul 1854 impreuna cu alte tablite in mina "Ohaba Sf.Simion", aflata in masivul Karnicul Mare din Rosia Montana, valoroasa "carte de lemn cerata", cu dimensiunile de 137x68 mm, face parte din seria de documente unice, cu valoare extraordinara: istorica, lingvistica si juridica, descoperite numai aici la Rosia Montana, unde au stat la adapostul muntilor peste saptesprezece secole.
Ele dateaza din perioada 131-137, initial au fost descoperite peste cincizeci de tablite cerate, din care, datorita ignorantei, se mai pastreaza doar 25, in tara si in strainatate, la Budapesta, Viena si Berlin. Au fost salvate intr-o imprejurare tragica. In anul 168, Alburnus Maior a fost devastata de marcomani. Locuitorii asezarii s-au ascuns in galerii impreuna cu ce aveau mai drag si mai valoros. Obligati sa paraseasca grabnic adancurile, nu au mai putut lua cu ei pe batrani si obiectele destinate salvarii.
Din anul 131, s-au derulat 1870 de ani de istorie. Memorabila varsta si valoros certificat de nastere! Unic in lume! Oare ne ofera motiv intemeiat sa ne mandrim? Avem o varsta bimilenara atestata documentar istoric, apropiata de cea a municipiilor Drobeta si Napoca.
Fiind la ceas aniversar, cu legitima mandrie ma incumet sa consider ca Rosia Montana este o importanta veriga in lantul istoriei romanilor. Meleagurile sale minunate iti incanta privirea si iti hranesc sufletul. Adancurile sale bogate in minereuri auroargentifere au dus faima asezarii pana departe, inca din vremuri imemorabile.
Dar ceea ce innobileaza stravechea asezare din creierul "Tarii de piatra", este venerabila sa varste, istoria ei fiind scrisa cu dalta si ciocanul de miner, dar si cu vapai de foc si picaturi de sange, pe patru milenii si jumatate de existenta atestata arheologic. Repertoriul Arheologic al Romaniei consemneaza urme ale existenti umane la Rosia Montana, inca din neolitic, cu circa 2500 ani i.H. Extragerea aurului a inceput inca din epoca bronzului iar in plina epoca a fierului, in sec. VI i.H., parintele istoriei, Hertodot, ii pomenea pe aceste meleaguri pe agatarsii, care "erau barbatii cei mai frumosi care purtau podoabe de aur". Dovada ca erau priceputi in extragerea si prelucrarea aurului sub forma de podoabe.
La vestea marii bogatii n-au rezistat temtatiei nici romanii, care si-au napustit puhoaiele legiunilor asupra Daciei, iar localitatea noastra a devenit patrimoniu al imparatului (patrimonium caesaris). Alburnus Maior a fost considerat cel mai impoprtant centru aurifer al Daciei romane. Istoricul Vasile Parvan, considera ca localitatea a fost "un oras californian de civilizatie internationala". Aprecierea este pe deplin indreptatita de numeroasele si valoroasele vestigii romane existente aici, care ies la lumina si in prezent, imbogatind patrimoniul national.Nu vom putea evalua vreodata cat aur a luat drumul Romei in cei 165 de ani de stapanire romana, dar intrezaresc sa sustinca aceste cantitati au fost impresionante, dupa rigurozitatea organizarii mineritului in acest izvor montan de bogatie."
Au ramas totusi cateva adevaruri spuse care astazi se adeveresc:
"Dupa asta,va ramane un mare gol,casele vor fi distruse si nu vor mai fi locuri de munca!"
Maine continuarea insemnarilor Prof. Ruxandra Manta...
Vizitati proiectul "Promoting Tourism in Rosia Montana" >>>
http://tinyurl.com/qxzms35
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu